”Dacă am ține un pahar sub bărbie”
Ieri este ca atunci când aerul rece îți pătrunde violent în nări. Ieri este atunci când suntem tineri și curioși să descoperim memoria celor dinaintea noastră pentru a fi parte din lume, pentru a trăi alte vremuri pe care poate le-am prins pe sfert. Ieri este atunci când îmbătrânim și vrem să lăsăm cuiva în grijă amintirile noastre și obiectele care ne-au însoțit de-a lungul timpului, iar când plecăm din această lume, cei rămași în urmă ne vor da lucrurile poate pentru a fi expediate pe lumea cealaltă ori poate pentru a obține acea imortalitate terestră dorită și de monumentele funerare antice. Sau pot ajunge pe masa unui târg de vechituri.
”Apoi l-am lăsa să alunece treptat pe corp”
Lucrările Ioanei Stelea refac interiorul unei case cunoscute, linia paharelor poate fi dunga trasată decorativ pe perete, masa din centrul camerei, scaunul-carte și pantofii moi, pictate în albastrul scrisului de mână care reface spațiul concentric din jurul obiectelor din dulap. Singura ieșire posibilă este prin fereastra spartă aflată în colțul galeriei.
Straturile de sticlă de pe masă -rebuturi ale unei fabricii de sticlă, așa cum mărturisește artista- foste pahare, vase, carafe cu forma pierdută sunt strânse hipnotizant ca într-un ritual al supraviețuirii, al dreptului la viață, și spun povestea unei vieți îngropate la vedere. Ele sunt cele care ne-au învățat un anumit ritual al mesei cu musafiri, ne-au obligat la o anumită civilizație sau doar au decorat o casă fiind păstrate cât mai sus și cât mai departe de mâna neatentă.
”Paharul s-ar opri de la respirația abdominală sau cum putem ghici în palmă unui pahar”
Paharele pentru toate lichidele inventate de om sunt aici desperecheate, înclinate ca înainte de o ceremonie, și formează o linie gata să fie citită de un specialist în chiromanție. Se aseamănă cu linia inimii sau cea a destinului răsucit din palma unei persoane sau a unui obiect. Pahare cu capul în jos, pahare cu capul în sus, pahare care au pus capul pe masă au pictate liniile tăiate, încurcate care se învârt în jurul respirației oprite în așteptarea unei previziuni.
”Ar ajunge până la degetele de la picioare”
Ieri poate fi o ședință de acupunctură cu acele ace bine înfipte în piele pentru a stârni distanțele, deoarece uitarea este ca spațiul dintre paharele unei vitrine care orbește privirea. Uneori te poți tăia în ieri. Pot fi oamenii un set de pahare?
Expoziția Beautiful Trash semnată de artista Ioana Stelea este realizată în parteneriat cu Centrul de Cultură Palatele Brâncovenești.
Ana PETROVICI-POPESCU
